Cetatea Devei

Cetatea Devei a fost construită pe urmele unei fortificații daco romane. O cetate aflată pe un con vulcanic care surprinde toți turiștii din zonă, captează atenția trecătorilor și îi obligă să se apropie de orașul Deva respectiv Cetatea Devei.

Distribuie prietenilor

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedin

Cetatea Deva (Castrum Deve) este așezată pe măgura andezitică a Dealului Cetății, în NV orașului, la o altitudine de 371 m. Cetatea Devei a fost construită pe urmele unei fortificații daco romane.

Primele lucrări de edificare datează din primii ani ai secolului XI, dupa înfrângerea de către unguri a ducelui Ahtum din Cetatea Morisena (Cenad). Alte lucrări au fost executate în timpul regelui maghiar Geza II (1141-1161), când au sosit primii colonialiști germani în Ardeal.

Cel mai plauzibil însă, Cetatea Devei a fost înălțată în jurul anului 1250, în timpul regelui Bela IV, după năvălirea tătarilor din 1241, care a pustiit Valea Mureșului.

Cetatea devei deva hunedoara

Înălțată într-o zonă strategică, la îngustarea Văii Mureșului și pătrunderea râului în defileul dintre Munții Poiana Ruscă și Apuseni, Cetatea Devei a fost una dintre cele mai importante cetăți ale Transilvaniei.

Urmând cursul istoriei, cetatea a avut rol de apărare împotriva tătarilor și a altor potențiali dușmani care urmăreau ocuparea regiunii, a fost refugiu pentru nobili în fața răscoalelor țărănești, reședință nobiliară, închisoare și garnizoană, a asigurat protecția călătorilor și a comercianților care circulau în lungul Văii Mureșului.

Prima atestare documentară a cetății datează din anul 1269, când într-un act emis de Ștefan Duce al Transilvaniei, se amintește de “Castrum Deva”. Cetatea Devei a fost reședință voievodală începând din 1307, iar în secolele XIV si XV district militar valah având în jurisdicție patru districte românești. Începând cu 1453, Iancu de Hunedoara a transformat-o în castel nobiliar, ajungând astfel printre cele mai puternice cetăți ale Transilvaniei. În timpul năvălirii turcilor din anii 1550, 1552, și 1557, cetatea a suferit asedii otomane, fiind ocupată în 1557 de sultanul Soliman cel Mare, care a predat-o reginei Isabela a Ungariei și fiului său Ioan Sigismund. Cetatea a funcționat în secolul XVI și ca închisoare, aici fiind întemnițați umanistul David Ferencz, fondatorul bisericii unitariene și Moise Secuiul, conducătorul nobilimii tansilvănene ostile puterii imperiale. În celula în care a fost întemnițat David Ferencz a fost amplasată în anul 1948 o placă comemorativă.

Cetatea Devei. Un rol important

Cetatea Devei a avut un rol important în înăbușirea răscoalelor țărănești din 1437, 1514 și 1527.

În secolul XVII cetatea a fost stăpânită de nobilii Gabriel Bethlen și Stefan Bethlen, Gheorghe Rakoczy I și Acațiu Barcsay, perioadă în care s-au făcut lucrări de reparații și s-a ridicat bastionul circular din partea de sud. Din 1686 Cetatea Devei trece în stăpânire austriacă, care se va menține până în secolul XIX. Începând cu 1713, guvernatorul Transilvaniei, Ioan Steinwille, care își avea reședința la Deva încasează de la populație un impozit de 50.000 de florini cu care construiește noi fortificații și întărește cetatea, cu două bastioane în partea de est și cazemate în partea de vest.

În timpul răscoalei din 1782 cetatea a fost ocupată vremelnic de țăranii din Dobra, iar în 1786 asediată de țăranii răsculați conduși de Horea, Cloșca și Crișan.

La sfârșitul secolului XVIII cetatea și-a pierdut importanța strategică, fiind lăsată în părăsire, dar și-a recăpătat importanța după 1817, când Împăratul Fracnisc I, trecând prin Deva a hotărât să o restaureze. Lucrările au durat peste un an, cheltuindu-se peste 216.000 florini. În timpul revoluției din 1848-1849, garnizoana austriacă aflată în cetate, condusă de locotenentul Wurn, la vestea victoriilor dobândite de revoluționari asupra armatelor imperiale, a minat zidurile cetății.

Revoluționarii au asediat în primăvara anului 1849 cetatea, forțând garnizoana austriacă să o părăsească. Pe fondul derulării ultimelor evenimente revoluționare, în august, concomitent cu înfrângerea revoluției, explozia depozitului de muniție a aruncat în aer zidurile Cetății Devei.

cetatea devei deva hunedoara

În prezent se mai păstrează centurile de ziduri întărite cu turnuri pătrate sau circulare și cu porți monumentale. De la poarta de intrare principală, se dezvoltă zidul inferior de incintă care urcă dealul și înconjoară cetatea. Drumul care însoțește zidul conduce la a doua poartă în formă de coridor lung boltit. În dreapta acestei porți se păstrează urmele camerelor corpului de gardă. Trecând de a doua poartă spre complexul de clădiri de pe culmea dealului, poteca urcă spre poarta incintei a doua a cetății.

Zidul de incintă prezintă creneluri, fiind amenajat pentru armele grele de foc. După un bastion semicircular se ajunge la poarta ultimei incinte care păstrează contraforturi masive. În această incintă se dezvoltă curtea interioară a cetății, care este mărginită de pereții înalți care reprezintă ruinele unor încăperi, dependințe gospodărești, depozite, etc.

În partea centrală se găsesc ruinele palatului nobiliar cu resturi de boltiri în stil gotic și elemente renascentiste. La vest de poartă este situat un turn de apărare, iar în est camera corpului de gardă.

Cetatea Devei în forma pe care o are în prezent este încă evocatoare, stârnind interesul vizitatorilor atât prin ruinele ei cât și prin poziția sa care domină orașul.

Accesul spre Cetatea Devei se poate realiza atât pe jos, pornind din parcul orașului (Parcul Cetății) cât și cu ajutorul telecabinei ce pleacă din piața de la poalele cetății.

Citește și: VIDEO – Cetatea Devei – Filmare aeriană

 

Sursă © devaturism.ro

Urmărește-ne pe:

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinyoutube

1 comment

  1. Pingback:Dealul Cetății Devei - Descoperă România

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *